Alex Tanasa

Romanul a aparut în anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul însusi spune ca: “A fost o ardere continua, mistuitoare, în care rândurile se chemau unele pe altele, fara nici un fel de ragaz, sfârsita dupa luni si luni de truda a condeiului, odata cu caderea ultimelor frunze în baltoacele ploilor de toamna, lasându-l pe autor bolnav în pat pentru multa vreme”.

FILMUL

AUDIO

http://filelist.ro/details.php?id=50568

ESEU ( click pentru download )

Preview :

Alaturi de Hortensia Papadat-Bengescu si Anton Holban, Camil Petrescu scrie o proza de factura psihologica.Acesti scriitori interbelici urmaresc prerogativele pe care Eugen Lovinesc, mentorul modernismului le instituie in epica.In “Istoria literaturii romane moderne” si “Istoria civilizatiei romane moderne”, criticul sesizeaza un decalaj intre dezvoltarea civilizatiei si literatura; de aceea, propune un alt tip de roman, cu referinta citodina.

Camil Petrescu va crea romane situate sub conceptul de autenticitate.In volumul “Teze si antiteze”, mai ales in eseul “Noua structura si opera lui Marcel Proust”, scriitorul isi explica metoda narativa.In viziunea lui, romanul este o realitate a traitului.Atunci, scriitura devine automat homodiegetica, iar naratorul este intradiegetic.

In acelasi eseu, Camil Petrescu demonstreaza ca romanul traditional, scris la persoana a III-a heterodiegetica, ofera o impresie de falsificare a realitatii narate.De aceea, va opta pentru modelul proustian din romanul “In cautarea timpului pierdut”.

Camil Petrescu demonstreaza ca impresia de “autenticitate halucinanta” este creata prin folosirea persoanei I la nivelul naratiunii.In romanele sale, isi propune sa nu descrie decat ceea ce vede, ceea ce aude, ceea ce inregistreaza simturile sale, ceea ce gandeste el.Aceasta ar fi singura realitate pe care scriitorul o poate povesti. Obsesia eului rezulta din afirmatiile: “Din mine insumi eu nu pot iesi…Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini.Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”.Asadar onestitatea, corespondenta stilului confesiv, asigura impresia autenticitatii.

O alta problematica analizata de autor este “memoria involuntara”.In romanul modern, cronologia nu mai poate fi respectata, pentru ca amintirea si constiinta sunt doua notiuni antitetice.Scriitorul considera, ca obiect al artei, amintirile involuntare, care conduc la randul lor catre altele care pot sa fi avut loc inaintea celorlalte. Atunci “fluxul amintirilor”, al acelor amintiri involuntare, devine o alta trasatura a romanului modern.Nimic dirijat nu mai poate aparea in text…….